Poate înfășura învelișul te poate ajuta să slăbești

Tonoaei» mo ii b icpaciioii isocuHite Beauli iiapoxo. Iata-mă din nou în faţa acestui tablou nu prea mare, pus într-o ramă modestă. Nu l-am expus niciodată în vreo expoziţie. Mai mult, cînd rudele din aii vin la mine în vizită, îl aşez într-un loc tainic, ca să nu poată fi văzut.

Nu conţine nimic de care să-ţi fie ruşine, dar nici o capodoperă nu este. E un tablou simplu, simplu precum pămîntul înfăţişat în el. Peste culmile îndepărtate ale unor munţi, vîntul alungă nouraşi. Şi un drum negru nezvîntat încă după ploile căzute nu demult. Pe margine se îmbul­zesc tufe flinte de negară uscată. Pe măsură ce se îndepărtează, ele se ivesc tot mai şters, şi ai crede că, după încă un pas, drumeţii vor dispărea din cadru. Unul dintre ei Dar toate la timpul lor.

Totul s-a petrecut pe viteza metabolică de repaus grăsime adolescenţei mele.

Era în cel de al treilea an de război. Pe frontul îndepărtat, undeva între Kursk şi Oriol, luptau taţii şi fraţii noştri, iar -noi, pe atunci nişte, băieţandri de vreo cincisprezece ani, munceam în colhoz.

Munca de zi cu zi, munca trudnică de bărbat, căzuse pe umerii noştri încă firavi.

VIDEO: Panica intr-o casa din Australia. Doi pitoni au cazut din tavan in timp ce se luptau

Cel mai greu ne era în timpul secerişului. Săptămîni întregi nu tre­ceam pe acasă, zile şi nopţi în şir ne aflam pe ogor, la arie ori în drum spre gară, unde erau cărate grînele. Sînt casele noastre.

SLABESTE RAPID cu otet din cidru de mere

E multă vreme de cind cele două familii ale noastre trăiesc alături. Eu fac parte din Casa cea Mare. Am doi fraţi mai mari, amîndoi ne­însuraţi, plecaţi pe front, şi de mult n-am mai prknit nici o veste de la ei.

  • (DOC) Nu-Stiu-Sa-Slabesc-Pierre-Dukan | Masha Pîslari - autovehicule-rutiere.ro
  • Тебе не очень горя-чую.
  • Scădere în greutate sau pierdere în greutate
  • Efectele negative asupra sănătății arzătoarelor de grăsimi

Tatăl meu, bătrîn dulgher, se scula din viul nopţii, îşi făcea rugăciunea si pleca la atelierul colhozului. Se în­torcea numai seara tîrziu. Acasă nu rămîneau decît mama şi surioara mai mică. Nu ştiu precis cine, străbunicii ori stră-străbunicii noştri au fost  fraţi buni, dar eu le zic rude apropiate, fiindcă trăim ca o singură familie. Aşa se statornicise de pe vremea cînd, încă nomazi, bunicii noştri îşi aşezau tabăra în acelaşi loc şi îşi mînau laolaltă vitele la păscut.

poate înfășura învelișul te poate ajuta să slăbești

Tradiţia asta am păstrat-o şi noi. Cînd în aii s-a făcut colectivizarea, pă­rinţii noştri şi-au ridicat casele alături. Trebuie să adaug că avem multe rude, întreaga uliţă Arai, care se întinde de la un capăt la altul al ailului, între cele două rîuri, este locuită de rudele noastre.

poate înfășura învelișul te poate ajuta să slăbești

La scurtă vreme după colectivizare, stăpînul Casei celei Mici a murit. Nevasta lui a rămas cu doi feciori mici.

Descarca aplicatia si urmareste documentarele tale preferate pe telefon sau tableta! Sursa foto: globalnews. Serpii se luptau si nu s-au oprit pana cand nu au ajuns la fata locului autoritatile specializate in indepartarea reptilelor.

Aşa cerea datoria faţă de spiritul străbuni­lor, căci el era ruda cea mai apropiată a. Astfel a. Casa cea Mică a trimis şi ea la armată doi feciori. Sadîk, cel mai mare, a plecat la puţină vreme după însurătoare.

Primeam scrisori de la ei, dar. Amîndouă, din zori şi pînă-n seară, munceau la colhoz. Adat — tradiţie, lege nescrisă. Parcă, drept răsplată, soarta îi dăruise o noră harnică.

poate înfășura învelișul te poate ajuta să slăbești

Geamilia îi semăna mamei, era destoinică şi neobosită, numai că avea altă fire. O iubeam nespus pe Geamilia. Şi ea mă iubea.

Cât de periculoase sunt împachetările cu folie alimentară pentru abdomen

Eram buni prieteni, totuşi nu îndrăzneam să ne adresăm unul altuia pe nume. Dacă ar fi fost din altă familie, i-aş fi zis, de bună seamă, Geamilia. N-am să uit niciodată cu cîtă osîrdie mun­cea ea în acele zile grele.

poate înfășura învelișul te poate ajuta să slăbești

Numai mamei, marea noastră familie îi datora armo­nia şi bunăstarea din casă. Ea era suverana celor două gospodării, ocrotitoarea dîrză a căminului. Din fragedă ti­nereţe intrase în familia bunicilor noştri nomazi şi pe urmă le-a cinstit cu sfinţenie amintirea, conducînd cele două familii cu toată dreptatea.

Nimic nu se făcea în casă fără ştirea ei.

poate înfășura învelișul te poate ajuta să slăbești

De fapt, oamenii din aii nu-l socoteau pe tata capul familiei. Du-te la ea, e mai bine Asta era cu putinţă pentru că fraţii mei poate înfășura învelișul te poate ajuta să slăbești mari plecaseră pe front. Mă făleam cu asta şi mereu eram stăpî-nit'de simţămîntul răspunderii. Ea dorea să devin gospo­dar bun şi isteţ, să nu fiu ca tata, care dă la rindea şi taie cu ferăstrăul fără să scoată o vorbă cît e ziulica de mare.

poate înfășura învelișul te poate ajuta să slăbești

Aşadar, am oprit căruţa lîngă casă, la umbra unei sălcii am slăbit şleaurile hamurilor şi, cînd mă îndreptam spre poartă, l-am zărit pe Orozmat, brigadierul nostru. Era călare, cţf cîrja legată de şa, ca întotdeauna. Alături de el se afla mama. Discutau ceva-cu aprindere.

Preocuparea societătii pentru pierderea în greutate a condus la apariția multor produse și metode rapide de slăbireunele ineficiente, altele, pe cât de eficiente, pe atât de periculoase.

Apropiin-du-mă, am auzit glasul mamei : —  Nici pomeneală! Zău, unde-ai mai văzut ca o fe­meie să care saci cu căruţa? Nu, dragul meu, să-mi laşi nora în pace, să muncească aşa cum a muncit. Că şi fără asta nu-mi văd capul de griji, crezi că e uşor să te descurci cu două gospodării? Nofoc că mi s-a mai mărit copila De-o săptămînă nu mă poate înfășura învelișul te poate ajuta să slăbești îndrepta de şale, de parcă aş fi bătut pîslă la piuă, iar porumbul s-a ofilit de tot, tîn-jeşte după apă!

Dacă aş avea piciorul întreg şi nu ciotul ăsta, aş mai sta eu să mă rog de dumneata? Aş fi încărcat singur sacii în căruţă şi aş fi minat caii ca altădată!

Ştiu că nu e treabă de femeie, dar de unde să luăm bărbaţi? Iată de ce am hotărît să ne adresăm ne­vestelor de ostaşi. Dumneata nu te mvoieşti să-ţi laşi noi'a, iar pe noi ne ocărăsc şefii şi ne fac cu ou şi cu oţet Sol­daţii au nevoie de pline, iar noi nu ne facem planul.

Păi se poate una ca asta? Mă apropiam de ei, tîrînd biciul prin colb, şi, cînd bri­gadierul m-a observat, s-a bucurat nespus, pesemne l-a fulgerat o idee. Nu încape îndoială! Seit este un băiat de ispravă. Băieţii ăştia sînt sprijinul nostru, m ei ne este nădejdea Mama nu l-a lăsat pe brigadier să-şi termine vorba.

Fierberea va dura minute, dupa care se acopera vasul cu un capac. Se lasa sa se raceasca, apoi se strecoara se poate consuma rece sau cald, dar nu de la frigider. N1, sc. C, ap.

Ca o haimana! Şi părul ţi-a crescut ca o coamă Ia seama la mine, tu răspunzi de ea. Şi, ca să nu mai fie nici o îndoială, îl trimit cu ei şi pe Daniar. Vor merge în trei cu grînele la gară şi nimeni nu va cuteza să se atingă de nora dumitale.

Nu-i aşa, Seit? Tu ce zici, uite, vrem s-o trecem pe Geamilia la căruţaşi, dar maică-ta se împotriveşte. Am fost măgulit de lauda brigadierului şi de faptul că îmi cerea sfatul ca unui om mare.

Aşa că, alcătuindu-mi o figură serioasă, i-am zis mamei : —  N-are ce să păţească. Doar n-au s-o mănînce lupii De unde ştii tu, deşteptule?

Doar e gighitul a două fa­milii, puteţi fi mîndri de el! Mama însă nu l-a contrazis, ci doar a lăsat deodată capul în jos şi, oftînd din greu, a rostit: —  El şi gighit! Nu-i decît un copil care trudeşte zi şi noapte fără preget Gighiţii noştri scumpi, numai unul Dumnezeu ştie pe unde sînt! Curţile ne-au rămas pustii, ca o tabără părăsită Mă depărtasem binişor şi n-am mai auzit ce spunea mama. Din mers, am plesnit cu biciul colţul casei, stîrnind o trîmbă de praf, şi, fără să răspund la surîsul surioarei, care făcea turte de.

Termen de respect pentru femei. Apoi am intrat în casă şi am băut o cană de lapte bătut. Mi-am mai turnat una, am   pus-o   pe   fereastră   şi   am   început   să   fărîm pîine în ea. Mama şi Orozmat se aflau tot. Pesemne că vorbeau despre fraţii mei. Mama îşi ştergea mereu cu mîheca rochiei ochii umflaţi de plîns şi, încuviinţînd din cap la cuvintele lui Orozmat.

Pradă tristeţii, părea că se învoise cu propunerea bri­gadierului. Nici mama, nici eu nu bănuiam cum se vor sfîrşi toate astea. Se pricepea la cai, căci era fiica unui herghelegiu, dintr-un aii de munte.

Sadîk al nostru era tot herghelegiu. Cică odată, într-o primăvară, la alergări de cai, el n-ar fi izbutit s-o ajungă pe Geamilia. Nu ştiu dacă era adevărat sau nu, dar oamenii ziceau oă, după asta, Sadîk, supărat, a răpit-o. Alţii însă susţineau că s-au căsătorit din dragoste. Ori­cum ar fi fost, n-au trăit împreună decît patru luni. Pe urmă a început războiul, şi Sadîk a plecat la armată.

Informațiiimportante