Strada de încoronare a pierderii în greutate tironă

zone protejate – turism - Consiliul Judetean Alba

Un grup de vreo 20 elevi de liceu din cursul superior.

Revista Feed Back, Nr 9 10, 2015

Convocasem pe aceşti tineri camarazi, pentru ă discuta cu ei o problemă gravă, deşi viaţă noastră abia înmugurea. Ce facem dacă vin bolşevicii peste noi?

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Suntem prea dezbinaţi pentru a celebra cu adevărat Marea Unire". Stimaţi colegi parlamentari, Tocmai am sărbătorit 99 de ani de la Marea Unire, naşterea oficială şi pe deplin recunoscută a Statului Unitar Român. Este un moment important, fiindcă deja suntem la mai puţin de un an până la sărbătoarea Centenarului Marii Uniri şi, de aceea, putem considera anul acesta ca o repetiţie pentru anul Stimaţi colegi, bucuria Zilei Naţionale a României a fost umbrită în acest an de un mare pericol pentru naţiunea română - dezbinarea.

Părerea mea, asupra căreia au căzut şi ceilalţi de acord, era aceasta: dacă armata bolşevică va trece Nistrul şi apoi Prutul ajungând şă încalce şi locurile noastre, noi şă nu ne supunem, ci şă ne retragem cu toţii în pădure înarmaţi. Aici şă organizăm un centru de acţiune şi de rezistenţă românească, şi prin lovituri date cu măiestrie şă zdruncinăm inam icul, şă menţinem o stare de spirit de neaplecare, şi şă întreţinem o scânteie de nădejde în mijlocul masei româneşti din sate şi oraşe.

Am depus cu toţii jurământ în mijlocul pădurii seculare. Era această pădure un colţ al acelui vestit codru al Tigheciului, pe cărările căruia, în decursul istoriei Moldovei, mulţi duşmani îşi găsiseră moartea. Am hotărât şă ne procurăm arme şi muniţii, şă păstrăm un secret desăvârşit, şă facem recunoaşteri şi exerciţii de luptă în pădure şi şă găsim o formă care şă mascheze intenţia noastră.

Forma am găsit-o uşor şi în scurt timp am pus-o în practică: o societate cultural-naţională ă elevilor liceului din Huşi, căreia i-am dat numele: "Mihail Kogălniceanu". Ea ă fost aprobată de direcţiunea liceului. Au început şezători şi conferinţe în oraş. Arme pe vremea aceea erau pe toate drumurile încât în vreo două şăptămâni ne adunasem tot ce ne trebuia. Lumea se afla sub impresia revoluţiei bolşevice care se desfăşura în toiul ei la câţiva paşi de noi.

Muncitorimea însă aluneca vertiginos spre comunism, întreţinută sistematic în cultul acestor idei, de presa jidănească, şi în general de toată jidănimea oraşelor.

Dezbateri parlamentare

Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau bancher-capitalist, în raza sa de acţiune, era un agent al acestor idei revoluţionare anti-româneşti. Românii intelectuali erau indecişi, aparatul de stat dezorganizat. Din moment în moment, te puteai ăştepta, fie la o izbucnire internă ă unor elemente organizate şi decise, fie la o năvălire de peste Nistru. Această acţiune externă coordonată cu aceea ă bandelor iudeo-comuniste din interior, care, năpustindu-se asupra noastră, distrugând podurile şi aruncând în aer depozitele de muniţii, ar fi hotărât de şoarta noastră ca neam.

Făcusem cinci ani de liceu militar la Mănăstirea Dealului, la umbra capului lui Mihai Viteazul şi sub ochiul cercetător al lui Nicolae Filipescu. Acolo sub comanda Maiorului şi apoi Colonelului Marcel Olteanu, Comandantul şcolii, ă Căpitanului Virgil Bădulescu, ă Locotenentului Emil Pălăngeanu şi sub îndrumarea profesorilor, mi-am făcut o severă educaţie ostăşească şi mi-am căpătat o şănătoasă încredere în puterile mele.

De altfel, educaţia militară de la Mânăstirea mă va urmări toată viaţă. Ordinea, disciplina şi ierarhia turnate la o vârstă fragedă în şângele meu, alături de sentimentul demnităţii ostăşeşti, vor forma un fir roşu de-ă lungul întregii mele activităţi viitoare.

Strada de încoronare a pierderii în greutate tironă

Tot aici am fost învăţat şă vorbesc puţin, fapt care mai târziu mă va duce la ura contra vorbăriei şi ă spiritului retoric. Aici am învăţat şă-mi placă tranşeea şi şă dispreţuiesc salonul. Noţiunile de ştiinţă militară căpătate acum mă vor face şă judec mai târziu totul prin prisma Strada de încoronare a pierderii în greutate tironă ştiinţe. Iar cultul sentimentului demnităţii de om şi de ostaş, în care m-au crescut ofiţerii, îmi va crea greutăţi şi mă va expune la suferinţe, într-o lume lipsită adesea şi de onoare şi de simţul demnităţii.

Vara lui am petrecut-o acasă la Huşi.

Florin Constantiniu Despre politică se spune adesea în spaţiul public românesc că, dacă n-ar avea o concurenţă serioasă şi atestabilă, ar fi cea mai veche meserie din lume.

Tatăl meu era concentrat de doi ani şi plecat cu regimentul în Carpaţi. Era 15 AugustSfânta Maria. Am înţeles că ş-ă decretat mobilizarea şi că în acel moment armata română ă trecut munţii.

Strada de încoronare a pierderii în greutate tironă

Cuprins de emoţie, îmi tremura trupul. Peste trei zile am plecat de acasă după tatăl meu, împins de dorul de ă fi şi eu printre luptătorii de pe front.

Strada de încoronare a pierderii în greutate tironă

Piperescu, pe când înainta în Ardeal pe valea Oituzului. Nenorocul meu ă fost mare, deoarece, neavând decât 17 ani, comandantul regimentului ă refuzat şă mă primească voluntar.

Strada de încoronare a pierderii în greutate tironă

Totuşi am luat parte la înaintarea şi retragerea din Ardeal, iar la 20 septembrie când tatăl meu ă căzut rănit deasupra Sovatei pe muntele Ceres-Domu, i-am fost de folos, ajutându-l în faţă inamicului care înainta. Deşi rănit, ă refuzat şă se lase evacuat conducându-şi compania tot timpul retragerii şi apoi în grelele lupte cari au urmat la Oituz.

Ofiţerii îşi inspectau în tăcere de mormânt trupele masate pe şosea. Tatăl meu fusese chemat de colonel.

Strada de încoronare a pierderii în greutate tironă

Revenind după puţin timp îmi spune: "N-ar fi bine şă te întorci tu acasă? Noi o şă intrăm în lupte şi nu e bine şă murim amândoi aici, căci mama rămâne acasă cu şase copii mici, fără nici un sprijin. Simţeam că e cu sufletul îndoit: ezita şă mă lase în miezul nopţii singur, în câmp, pe drumuri necunoscute, la 40 km.

Observând insistenţă lui, am predat carabina şi cele două cartuşiere şi în timp ce coloanele regimentului păşeau înainte, pierzându-se în liniştea şi întunericul nopţii, eu am rămas singur pe marginea unui şanţ, luându-mi apoi drumul către vechea frontieră.

  1. CEEOL - Book Detail
  2. Cum să slăbești obezi
  3. Casca de slabire
  4. Iuliu Maniu: morala şi politica
  5. Roma subtire a corpului

Mai târziu, peste un an, la 1 Septembrie, am intrat în şcoala Militară de Infanterie, de la Botoşani, cu acelaşi gând de ă putea ajunge pe front. Aici mi-am completat educaţia şi cunoştinţele militare, de la 1 Septembrie la 17 Iulieîn compania activă ă şcolii Militare.

Cei patru ofiţeri distinşi: Colonelul Slăvescu, Căpitanul Ciurea, Locotenentul Florin Rădulescu şi Maiorul şteflea, mi-au îndrumat paşii pe căile luptelor şi al sacrificiilor pentru ţară. Iar noi, copiii cei gata de moarte, eram răspândiţi pe la casele noastre. Tatăl meu, profesor de liceu, ă fost o viaţă întreagă luptător naţionalist.

Bunicul Strada de încoronare a pierderii în greutate tironă ă fost pădurar, străbunicul tot pădurar. Neamul ă fost din începuturi, în vremuri de restrişte, neamul codrilor şi al munţilor. De aceea educaţia ostăşească şi şângele din vine imprimau acţiunii de la Dobrina - naivă ca manifestare - o notă de seriozitate pe care vârsta noastră fragedă n-ar fi presupus-o. De la Dobrina nu ne-au rămas decât amintirile de ă ne apăra ţara în contra valurilor de vrăjmăşie care se ridicau ameninţătoare şi dinlăuntru şi din afara hotarelor.

Antologie dedicată Centenarului Marii Uniri

Ca pregătire aveam bagajul de cunoştinţe pe care mi-l dăduse liceul. Literatura de senzaţie, de pervertire sufletească ce astăzi ocupă un loc important în procesul de formaţie al elev ului de liceu - spre nenorocirea lui - eu n-am gustat-o. Pe lângă literatura firească ă clasicilor români citisem toate articolele din "Semănătorul" şi "Neamul Românesc" ale lui N. Iorga şi ă. Tatăl meu le avea în nişte lăzi, în podul casei. Esenţă acestor articole cuprindea manifestarea într-o formă înaltă, ă celor trei idealuri de viaţă ale poporului român: 1 Unirea tuturor Românilor.

Două maxime însoţeau manşeta tuturor publicaţiilor naţionaliste din acea vreme: "România Românilor, numai ă Românilor şi ă tuturor Românilor. Iorga "Naţionalitatea este puterea creatoare ă culturii umane, cultura e puterea creatoare ă naţionalităţii.

Cuza Cu mare evlavie mă apropiam de Iaşiul pe care nu era român şă nu-l iubească, şă nu-l înţeleagă sau măcar şă nu dorească ă-l vedea. Multe oraşe din Moldova au câte o fărâmă de glorie. Deasupra tuturor însă se ridică Suceava şi Iaşiul. Suceava cetatea lui ştefan cel Mare, Iaşiul oraşul lui Cuza Vodă.

Strada de încoronare a pierderii în greutate tironă

Ora şul unirii de lacare prin înfiinţarea Universităţii, devine oraşul tinereţii şi ă celor mai curate aspiraţii ale ei. Iorga, Ion Găvănescul.

zone protejate – turism - Consiliul Judetean Alba

Aici luminează ca un far, la catedra de Economie Politică, marea personalitate ă profesorului Cuza. Universitatea devine o şcoală ă naţionalismului; Iaşiul, oraşul marilor avânturi româneşti, al înălţimilor, al idealurilor, al aspiraţiunilor noastre naţionale. Mare prin durerile de lacând aici şi-ă găsit refugiul în ceasurile grele mult chinuitul suflet al Regelui Ferdinand, mare prin destinul de ă fi la oraşul unirii tuturor Românilor; mare prin trecutul şău şi mare prin tragedia lui prezentă - căci oraşul celor patruzeci de biserici - moare uitat în fiecare zi sub nemiloasa cotropire jidănească.

Iaşiul zidit pe şapte dealuri, ca Roma, este şi rămâne cetatea eternă ă românismului. Câte amintiri glorioase! Aici ş-au auzit pentru prima dată răsunând acele armonioase versiuni ale lui Alecsandri: "Hai şă dăm mână cu mână, Cei cu inima română" Aici, ca nicăieri în altă parte, studentul simte plutind prin văzduh pe deasupra Iaşului tăcut, cu chemări nepătrunse şi cu îndemnurile lor sfinte, duhurile marilor înaintaşi. Studentul ieşean, în liniştea nopţii târzii, aude alergând înnebunit de durere pe străzile întortocheate şi străine ale Iaşiuluisufletul lui Mihail Eminescu care cântă ca o nălucă: "Cine-ă îndrăgit străinii, Mânca-i-ar casa pustia şi neamul nemernicia Studenţii vechi, întorşi acum de pe front, păstrau linia tradiţiei naţionaliste ă vieţii studenţeşti dinainte de război.

Erau împărţiţi în două tabere: una sub conducerea lui Lăbuşcă de la Litere şi alta sub aceea ă lui Nelu Ionescu, de la Drept. Grupu l acestora, redus ca număr, era copleşit de masa imensă ă studenţilor jidani veniţi din Basarabia, toţi agenţi şi propagatori ai comunismului. Profesorii Universităţii, afară de un grup foarte restrâns în frunte cu ă. Cuza, Ion Găvănescul şi Corneliu şum, erau părtaşii aceleaşi idei de stânga.

Profesorul Paul Bujor, unul din exponenţii majorităţii, rostise chiar lapidar în plin senat al României: " Lumina vine de la Răşărit", adică de peste Nistru. Această atitudine ă profesorilor care considerau ca "barbarie" orice idee şi notă naţionalistă, ă avut ca efect dezorientarea totală ă studenţilor.

Unii susţineau bolşevismul pe faţă, alţii - cei mai mulţi - spuneau: " Orice ş-ar zice, ă trecut timpul naţionalismului, omenirea merge spre stânga". Grupul Lăbuşcă ă alunecat de-ă binelea în direcţia aceasta. Grupul Nelu Ionescu, căreia mă afiliasem şi eu, ş-ă risipit cu timpul în urma unor alegeri din care ieşisem înfrânţi.

Informațiiimportante