Pierdere în greutate dificultate de înghițire. Disfagia – totul despre dificultatea la inghitire

Diagnostic diferential Disfagia orofaringiana Dificultatea in deglutitie pate fi determinata de disfunctii motorii sau de leziuni structurale.

Dificultate la înghiţit

Disfagia orofaringiana este mai degraba manifestarea unei tulburari motorii decat a unei leziuni structurale in raport de Disfunctiile motorii deriva din afectiunile neurologice ale musculaturii striate si din afectiuni sistemice.

Multi dintre pacientii cu dificultate in deglutitie orofaringiana au suferit un accident vascular cerebral.

Disfagia se poate remite dupa 6 luni de la atacul acut. Simptomele apar prin obstructia jonctiunii faringoesofagiene si din reducerea fortei de propulsie a limbii, intrucat interventia presupune rezectia bazei limbii.

Sunt frecvente stenozele esofagiene determinate de boala de reflux gastroesofagian. Este frecvent inelul esofagian distal localizat la jonctiunea scuamocolumnara inelul Schatzki. Neoplasmul esofagian este o alta afectiune care produce disfagie.

Adenocarcinomul esofagian este frecvent intalnit la barbatii de varsta medie. O cauza rara este volvulusul gastric.

Greutate inghitire

Hipomotilitatea musculaturii netede esofagiene sau a sfincterului esofagian inferior poate fi expresia unei afectiuni neurologice sau a unei afectiuni musculare care este responsabila de diminuarea peristaltismului sau chiar absenta acestuia si pierderea tonusului sfincterului esofagian inferior. Aceste afectiuni predispun la boala de reflux gastroesofagian.

Hipermotilitatea este caracteristica spasmului esofagian difuz. Disfagia pentru lichide este de tip orofaringian iar cea pentru solide este esofagiana. Pentru orientarea diagnosticului i se poate cere pacientului sa bea apa sub directa observatie a medicului. Debutul brusc al simptomelor este sugestiv pentru afectiuni neurologice, in timp ce aparitia progresiva a simptomatologiei este sugestiva pentru tumori, iar instalarea insidioasa reflecta procese inflamatorii cum este miopatia.

Retinerea alimentelor la nivel inalt este sugestiva pentru diverticulul faringian. Pacientul cu disfagie orofaringiana este necesar sa fie investigat pentru afectiuni neurologice, musculare si sistemice. Este esentiala excluderea accidentului vascular cerebral prin realizarea unui examen neurologic complet coroborat cu investigatii imagistice.

Totodata ne intereseaza medicamentele care induc disfagie: reactii adverse neuromusculare sedative, narcotice, miorelaxante sau xerostomie anticolinergice, antihistaminice, antidepresive.

Disfagia – totul despre dificultatea la inghitire

Este examinata regiunea cervicala pentru depisatarea gusii, limfadenopatiei sau maselor cervicale. Severitatea disfagiei poate fi evaluata in functie de gradul de aspiratie pneumonia de aspiratie. O informatie obiectiva este data de cantitate de alimente ingerate si scaderea in greutate.

Se fac investigatii pentru afectiunile sistemice cum sunt afectiunile de tesut conjunctiv.

La pacientii cu acalazie mai poate aparea pirozisul senzatia de arsura in epigastru si retrosternal pretand la confuzii cu tabara de slabire santa barbara de refluz gastroesofagian. In acalazie apare atat disfagie pentru lichide cat si pentru solide. Evaluarea presupune inregistrarea tulburarilor mecanismului de deglutitie inghitire si aduce informatii despre fiecare din cele patru tulburari de degltitie orofaringiana: 1 incapacitatea de a initia timpul faringian al deglutitiei, 2 aspiratia alimentelor ingerate, 3 regurgitarea nazofaringiana, 4 retinerea alimentelor la nivel faringian dupa deglutitie.

Disfagia (dificultatea la înghițire): cauze și tratament

Pot fi detectate inele la nivelul mucoasei, stricturi, diverticul faringian posterior sau tumori. Totusi disfagia orofaringiana nu trebuie atribuita doar informatiilor oferite de investigatiile radiologice. Procese aflate in exteriorul tubului digestiv pot fi responsabile de manifestarile disfagice: osteofite vertebrale, procese cricofaringiene, diverticul lateral faringian.

Detectarea aspiratiei traheobronsice la examinarea videofluoroscopica este un predictor al riscului de aparitie a pneumoniei de aspiratie. Daca este evidentiata aspiratia pulmonara se instituie alimentatia nonorala.

Laringoscopia se practica daca simptomatologia este sugestiva pentru leziunile de mucoasa. Manometria este complementara videofluoroscopiei si ajuta la diferentierea obstructiei de la nivelul sfincterului esofagian superior de diminuarea fortei de propulsie esofagiana. De exemplu, tratamentul cu levodopa administrat in boala Parkinson amelioreaza multe dintre manifestarile neurologice ale bolii dar influenteaza in mica masura disfagia.

Endoscopia digestiva superiora este o metoda sigura care are rol diagnostic permitand prelevarea unei biopsii de mucoasa din regiunile care prezinta modificari si terapeutic mijlocind dilatarea regiunilor stenozate responsabile de disfagie.

Metoda nu este sensibila pentru leziunile provocate de esofagita de reflux, o cauza binecunoscuta a dispepsiei esofagiene.

Pot fi evaluate stricturi cu diametrul mai mare de 10 mm. Tranzitul baritat este mult mai sensibil decat endoscopia digestiva superioara in diagnosticul inelelor distale si in diagnosticul acalaziei. Asociatia americana de gastroenterologie recomanda endoscopia ca prima investigatie pentru disfagia de tip esofagian.

Manometria este utila in tulburarile de hipometilitate si hipermotilitate, dar nu stabileste un disgnostic cert. Manometria este indicata doar pentru diagnosticul acalaziei.

Simptomatologia precoce, chiar severa, poate disparea dupa saptamani dupa operatie, odata cu remiterea fenomenelor inflamatorii locale. Se practica dilatarea periodica cu bujie sau balon de mm. In cazurile care necesita reinterventie chirurgicala simptomatologia este data de migrarea transdisfragmatica a fundoplicaturii, rasucirea fundoplicaturii sau hernie reziduala paraesofagiana.

Pentru pacientii cu disfunctie cricofaringiana primara se realizeaza dilatarea cu balon Savary, complicatiile asociate metodei fiind reduse. Se practica dilatarea cu balon de dilatare cu diametru de 14 mm. Intr-un studiu, dificultatea in deglutitie s-a redus semnificativ in grupul pacientilor carora li s-a realizat dilatare cu dilatator Maloney comparativ cu grupul in care s-a practicat dilatare cu o bujie de calibru redus de 8,7mm.

Prokineticele ca cisaprid agonistul 5-HT4 pierdere în greutate dificultate de înghițire contractia esofagiana ameliorand simptomatologia la pacientii cu disfagie esofagiana fara o cauza evidenta.

Glucagonul inhiba contractia sfincterului esofagian inferior si se foloseste la pacientii cu bolul impactat. Miorelaxantele ca nitratii, blocantii de canale de calciu si uleiul de menta reduc presiunea la nivelul sfincterului esofagian inferior si amelioreaza simptomatologia in acalazie. Antidepresivele, in special antidepresivele triciclice, reduc multe dintre simptome, inclusiv simptome asociate cu afectiunile esofagiene spastice. Antidepresivele se administreaza pacientilor fara intarzieri de tranzit semnificative.

• Pierdere în greutate sănătoasă pe săptămână lire sterline
• Kyani pierde in greutate
• Dificultate in deglutitie
• Efecte secundare ale arzătorului de grăsimi cyt 3
• Tip arzător de grăsimi
• 3 intervenții chirurgicale pentru pierderea în greutate
• Slăbire pasiune maximă

Disfagia poate fi consecinta neoplasmelor faringiene, ale limbii sau esofagiene. Severitatea disfagiei depinde de stadiul tumorii si de localizare. Tesuturile responsabile de deglutitie pot fi afectate in urma sectiunii muschilor si nervilor, pierderii sensibilitatii si prin formarea cicatricilor postoperatorii.

Tulburarile de deglutitie care apar dupa rezectia tumorii variaza cu localizarea tumorii, marimea, limitele rezectiei si tipul de reconstructie. Cu cat rezectia este mai mare cu atat mai mult este afectata functia de deglutitie. Cel mai mare impact asupra procesului de deglutie il are rezectia structurilor primordiale pentru formarea bolusului, tranzitul bolusului si protectia cailor aeriene ca limba, baza limbii si laringele.

Ce afectiuni ascunde pierderea involuntara in greutate

Rezectia planseului anterior al limbii are un impact redus in deglutie. Interventile care intrerup arcul mandibular fara recontructie au impact negativ asupra deglutitiei. Rezectia tumorilor extinse la nivelul palatului si sinusului maxilar este insotita de reconstructie pentru restabilirea functiei de deglutitie. Cele mai frecvente complicatii asociate chimioradioterapiei sunt mucozita, edemul, durerea, cresterea vascozitatii salivei si hiposalivatia, infectiile, pierderea gustului toate contribuind la aparitia odinofagiei si disfagiei.

Sechelele pe termen lung responsabile de disfagia cronica sunt reprezentate de reducerea fluxului capilar, atrofia tisulara si necroza, alterarea gustului, fibroza neuromusculara care conduc la trismus spasmul muschilor masticatori cu dificultate in deschiderea guriihiposalivatie si infectii ale cavitatii orale.

Radioterapia viitorului isi propune restrangerea ariei de iradiere pentru un mai bun control al toxicitatii induse de aceasta terapie. Procesul de deglutitie mai poate fi protejat prin folosirea substantelor radioprotectoare cum este amifostina. Persoanele cu afectiuni structurale sau functionale ale gurii, faringelui, laringelui si esofagului pot dezvolta simptomatologie disfagica. Dificultate in deglutitie creste riscul de malnutritie si pneumonie de aspiratie. Odata cu inaintarea in varsta se produc modificari care au impact asupra procesului de deglutitie: se reduce masa musculara si elasticitatea tesutului conjunctiv scazand forta de propulsie a bolului alimentar.

Poate fi deviat in mod necorespunzator bolul alimentar catre tractul respirator. Reducerea secretiei salivae, a sensibilitatii gustative si olfactive contribuie la alterarea procesului de deglutitie la batrani. Disfagia poate fi consecinta afectiunilor neurologice, a cancerelor cervicale sau esofagiene, precum si a tulburarilor metabolice.

Disfagia (dificultate la înghițire)

Doua dintre afectiunile cu prevalenta crescuta la varsta adulta sunt AVC si dementa. Multi dintre pacienti isi recapata functia de deglutitie dupa prima luna, dar unii dintre pacienti prezinta dificultati de deglutitie pana la 6 luni. Complicatiile asociate disfagiei post AVC sunt pneumonia, malnutritiadeshidratareaprelungirea perioadei de spitalizare, rezultatele slabe pe termen lung, cresterea perioadei de reabilitare si necesitatea asistentei pe termen lung, mortalitatea crescuta si costuri crescute.

Cauze posibile Procesul de deglutiţie înghiţire include trei etape care sunt controlate de nervii care leagă tractul digestiv cu creierul.

Apar tulburari de constienta, astenie si tulburari in mecanismul de deglutitie. Malnutritia secundara disfagiei post AVC cunoaste si alte mecanisme. Cele mai multe cazuri de pneumonie de aspiratie post AVC sunt consecinta disfagiei si aspiratiei materialului orofaringian. Aspiratia reprezinta intrarea alimentelor si lichidelor in caile aeriene. Pneumonia de aspiratie este definita ca intrarea alimentelor in caile aeriene cu producerea infectiei pulmonare.

Odata produsa aspiratia, creste de 11 ori riscul de pneumonie de aspiratie. Cel mai frecvent pacientii cu dementa prezinta o incetinire a procesului de deglutitie care in timp se poate agrava si creste riscul de pierdere estetică de grăsime. In plus, pacientii cu dementa nu se pot hrani singuri din cauza alterarii proceselor cognitive, tulburarilor motorii ca apraxia, slabiciunea musculara, inapetenta sau refuzului de a se hrani.

Acesti pacienti pot prezenta pierdere ponderala crescuta si pot deveni dependenti de ajutorul exterior pentru hranire.

Alimentaţia pacientului în timpul radioterapiei

Pierderea ponderala poate reflecta alterarea statusului nutritional care predispune la infectii oportuniste ca pneumonia. Pneumonia este o cauza importanta de pierdere în greutate dificultate de înghițire la pacientii cu dementa.

• Cum să îndepărtați grăsimea din claviculă
• Arzător de grăsime cu pușcă
• Ce afectiuni ascunde pierderea involuntara in greutate - Farmacia Ta - Farmacia Ta
• Scădere în greutate 50 cent
• Stare de pierdere în greutate malibu
• Arderea grasimilor f
• Pierderea în greutate a osiei

In randul pacientilor varstnici cu dementa creste rata internarilor si rata mortalitatii. Mai mult, pacientii cu dementa internati au risc crescut de pneumonie si AVC. Pierdere în greutate dificultate de înghițire clinica este completata de endoscopie si fluoroscopie la care se adauga o serie de interventii. O parte dintre interventii se folosesc pentru perioade scurte implicand facilitarea ingestiei de lichide sau alimente si implica mentinerea alimentarii si hidratarii pe cale orala pana cand pacientul va fi capabil sa se hraneasca singur.

Strategiile de sustinere a functiei de deglutitie presupun: postura adecvata a pacientului manevre de inghitire modificarea dietei.