Declin și pierdeți în greutate pals walsh

Salman Rushdie Furia Partea întâi La vârsta argintului aşternut la tâmple, profesorul Malik Solanka — istoric al ideilor retras din activitate, plăsmuitor de păpuşi irascibil, celibatar, de curând, de când împlinise cincizeci şi cinci de ani şi alesese singurătatea fiind aspru criticat pentru asta — se pomeni trăind într-o epocă de aur. Dincolo de fereastra odăii sale, totul se cocea şi năduşea în căldura jilavă a verii nesfârşite, prima din cel de-al treilea mileniu. Oraşul clocotea de ritmul afacerilor.

Nivelul chiriilor şi valoarea proprietăţilor imobiliare nu fuseseră nici când mai ridicate, iar în industria confecţiilor mai toată lumea socotea că moda nu fusese niciodată mai la modă.

Noi restaurante se deschideau la fiecare pas. Depozitele, intermediarii, magazinele de lux se dădeau peste cap pentru a satisface creşterea vertiginoasă a cererii de mărfuri speciale: uleiuri de măsline rare, tirbuşoane de trei sute de dolari bucata, transportoare militare de comandă, ultimele programe antivirus, contorsioniste şi gemene oferite drept dame de companie, instalaţii video, obiecte de artă neconvenţională, eşarfe ca un fulg ţesute din smocul de barbă al unor capre de munte dispărute.

Atâţia oameni îşi renovau apartamentele, încât materialele de calitate nu se găseau decât la suprapreţ. Lumea era înscrisă pe liste de aşteptare pentru căzi de baie, clanţe, lemn de esenţă tare din import, şeminee de modă veche, bideuri, dale de marmură.

În ciuda recentelor căderi suferite de indicele Nasdaq şi de valoarea acţiunilor Amazon, noua tehnologie pusese stăpânire pe oraş: se vorbea mereu despre avântul economiei, despre noile acţiuni tranzacţionate la bursă, despre interactivitate, despre viitorul inimaginabil care de-abia începea să prindă chip.

Viitorul se profila ca un cazinou, în care toată lumea îşi încerca norocul şi toţi sperau să câştige. Pe strada profesorului Solanka, câţiva tineri albi, proveniţi din familii înstărite, şedeau tolăniţi pe treptele caselor roşietice, îmbrăcaţi în haine lălâi, care mimau cu eleganţă sărăcia, deşi cu toţii aşteptau desigur pleaşca ce avea să-i treacă grabnic în rândul miliardarilor.

O fată înaltă, cu ochii verzi şi cu pomeţii ridicaţi, tipici pentru fizionomiile central-europene, îi atrase în mod deosebit privirea de abstinent care se uită încă după fete. Avea un păr blond, care-i ieşea ca nişte ţepi de sub şapca neagră de baseball D'Angelo cu înscrisul Voo-doo, făcând-o să arate ca un clovn, şi nişte buze cărnoase şi batjocoritoare.

Cu mâna pusă de formă peste gură, se hlizea obraznic la mărunţelul Solly Solanka ce-şi făcea plimbarea de după-amiază, îmbrăcat ca un dandy de modă veche, cu un costum de in de culoare crem, cu o pălărie de Panama şi-n mână cu un baston pe care-l răsucea mereu: însemne ale fostului profesor de colegiu, pe care nu dădea doi bani, dar de care nu reuşise să se lepede în întregime.

Domnule, nu vă supăraţi! Blonda îl striga pe un ton imperativ, care cerea neapărat un răspuns. Ca o adevărată gardă declin și pierdeți în greutate pals walsh, zdrahonii din jurul ei erau deja cu ochii-n patru. Încălca o regulă de viaţă a marelui oraş, o încălca fără ruşine, plină de încredere în forţa ei, sigură pe teritoriul şi pe gaşca ei, fără obez și trebuie să slăbească se teamă de nimic.

Simplă neobrăzare a unei fete frumoase; nimic grav. Profesorul Solanka se opri şi se întoarse s-o înfrunte pe zeiţa tolănită pe grăsimile nesaturate pierd în greutate, care-şi continuă sâcâitoare interogatoriul: — Dumneata umbli mult, nu?

Oricum, eu de cinci-şase ori pe zi văd că mergi undeva.

Category : interviuri

Te văd de aici: vii, pleci, dar câine nix, şi nici gagică sau cumpărături la-ntoarcere. Aşa că mă-ntreb: De ce-o ieşi şi s-o plimba întruna singur?

Traditia Nahuatl maya si tolteca Carlos Castaneda 6. Crestinism 7. Alte utilizari ale principiul Non-acţiunii 7. Arte martiale externe si interne 7.

E un tip prin oraş care căsăpeşte femeile cu un pietroi, poate c-ai auzit de chestia asta; acuma, dacă te-aş crede-ntr-o ureche, n-aş sta de vorba cu dumneata. Şi ai şi-un accent englezesc de milioane, pe bune. De câteva ori ne-am luat după dumneata, zău, dar nu mergeai undeva anume, hoinăreai doar, aşa, băteai străzile.

Parcă ai fi căutat ceva, mie aşa mi s-a părut; şi ce mi-am zis, ia să-l întreb eu care-i treaba.

1. Ce ştii să faci cel mai bine şi ce-ţi place să faci?
2. interviuri | Blogul Cristinei Bazavan | Page 2
3. Scădere în greutate np
4. Ma va ajuta cafeaua neagra sa slabesc
5. non-action - Dan Mirahorian
6. HBO – iulie - PRwave - stiri afaceri, stiri marketing, case studies, stiri PR

Asta aşa, din prietenie, dom'le, ca între vecini. Eşti un tip destul de misterios. Oricum, asta-i părerea mea. Solanka simţi deodată mânia urcându-i ca un nod în gât. Glasul îi tremura de furie, o furie mult mai mare decât merita felul ei băgăreţ de a-l aborda — furia care-l scotea din minţi ori de câte ori o pierderea în greutate a alimentatorului ktron năpădindu-i, ca un torent, prin vine.

La răspunsul lui răstit, fata bătu în retragere, cufundându-se în tăcere. Din fericire, nu mai era acolo — nu mai era nimeni, de altfel — când se întoarse de la carnavalul caraibean cu pălăria pleoştită şi ud leoarcă în urma răpăielii calde de vară care-l prinsese nepregătit. Trecând prin faţa Congregaţiei Shearith Israel de pe Central Park West o clădire ca o balenă albă cu un fronton triunghiular sprijinit pe patru coloane corintice masive — nici mai mult, nici mai puţinprofesorul Solanka îşi aminti, gonind prin ploaie, de fetiţa de treisprezece ani care abia făcuse barmiţva şi pe care o zărise prin uşa laterală, aşteptând cu cuţitul în mână binecuvântarea pâinii.

Nici o religie nu oferă o ceremonie a Enumerării Binecuvântărilor, cugetă profesorul Solanka: era de aşteptat ca măcar anglicanii să fi produs aşa ceva. Chipul fetiţei, cu trăsăturile lui blânde şi tinereşti, strălucea în întunericul tot mai dens, exprimând încrederea deplină că va şti să răspundă celor mai exigente aşteptări. Da, iată o clipă binecuvântată, ar fi spus cineva înclinat să folosească asemenea cuvinte; dar, ca un sceptic ce se afla, Solanka nu era deloc înclinat spre aşa ceva.

În apropiere, pe Amsterdam Avenue, erau mărfuri de vară scoase la mezat, comerţ stradal care mergea din plin, în ciuda averselor. Profesorul Solanka socoti că, pe aproape întreaga suprafaţă a globului, mărfurile cu preţ redus îngrămădite pe aceste cărucioare ar fi umplut rafturile şi vitrinele celor mai elegante buticuri şi ale magazinelor de primă mână.

(PDF) Cecelia Ahern - P.S. Te iubesc | Ancuta Calin - autovehicule-rutiere.ro

Pe întreg cuprinsul Indiei, al Chinei şi al Africii, şi pe o mare întindere a Americii de Sud, oamenii care dispuneau de timp şi bani ca să se ocupe de modă — sau, la latitudini mai sărace, pur şi simplu ca să-şi declin și pierdeți în greutate pals walsh lucruri — ar fi fost în stare să ucidă pentru marfa vândută pe stradă în Manhattan, ca şi pentru hainele şi fleacurile vestimentare demodate din opulentele magazine cu mărfuri de ocazie sau pentru porţelanurile cu defect şi piesele unicat cu semnătură ce se puteau găsi, la preţ de chilipir, în zona comercială a oraşului.

America — reflectă Malik Solanka cu felul lui depăşit de a vedea lucrurile — insulta restul planetei când trata o asemenea mană cerească ridicând din umeri, cu nepăsarea celor ce s-au născut bogaţi. Trăsurile treceau în sus şi-n jos pe Central Park West.

Clinchetul clopoţeilor de pe harnaşamente părea un sunet de monezi jucate-n palmă. În zilele de paradă, profesorul Solanka — socotindu-se egalitarist din fire şi orăşean getbeget, adept al ideii că viaţa la ţară e numai pentru boi — cutreiera oraşul, asudând pierdut printre concetăţenii lui.

Într-o duminică hoinări cot la cot cu homosexuali strâmţi în şolduri, participând la marşul Gay Pride, în weekend-ul următor ţopăi pe lângă o portoricană cu fundul mare, care-şi purta drapelul naţional în chip de sutien.

Nu se simţea un nepoftit în mijlocul acestor mulţimi. Gloatele îi dădeau o senzaţie plăcută de anonimat, îi topeau stinghereala. Nimeni nu se interesa aici de misterele lui.

Salman Rushdie - Furia by Roxani - Issuu

Toată lumea voia să se piardă în mulţime. Era magia nerostită a maselor, iar în aceste zile pierderea de sine era cam tot ce-şi mai dorea profesorul Solanka de la viaţă. Cu toate astea, întorcându-se acasă de la paradă, profesorul Solanka fu năpădit de melancolie, obişnuita-i tristeţe ascunsă pe care o sublima în locurile publice. Ceva era în neregulă cu lumea. Cine ştie din ce încurcături ieşeau basma curată mai-marii oraşului, în vreme ce gloata de cetăţeni înfierbântaţi se lăsa purtată pe aripile viselor?

Nu, nu se gândea la oameni ca Giuliani şi Safir 4simpli ageamii, marionete înmănuşate care, până să apară la ştirile de seară înregistrări video filmate de amatori, răspundeau cu un enorm dispreţ la plângerile femeilor violate, ci la marii caizi veşnic prezenţi, la cei care-şi alimentau mereu poftele insaţiabile, în goană permanentă după noutate, consumând lacom frumuseţea şi râvnind mereu la mai mult; la adevăraţii magnaţi ai lumii, niciodată întâlniţi deşi veşnic prezenţi — ateul Malik Solanka se ferea să învestească respectivele fantome umane cu darul omniprezenţei —, cezarii arţăgoşi şi funeşti, cum i-ar fi numit prietenul său Rhinehart, acei Bolingbroke cu sufletul de gheaţă, tribunii cu mâna pe Curiolanuşii primarilor şi comisarilor de poliţie Profesorul Solanka tresări uşor la această din urmă imagine.

Se cunoştea destul de bine ca să-şi dea seama că avea o înclinaţie pronunţată către vulgaritate; şi totuşi, gândul la grosolanul joc de cuvinte îi produse un şoc. Există nişte păpuşari care ne fac pe toţi să ţopăim şi să zbierăm, se frământă Malik Solanka.

Dar cine trage sforile în vreme ce noi, sărmane marionete, ţopăim? Intrând pe uşă cu apa picurându-i încă de pe borul pălăriei, auzi telefonul. Glasul soţiei sale îi pătrunse în auz, venind pe cablul de pe fundul Atlanticului; sau poate că, în ziua de azi, când totul e în schimbare, venea printr-un satelit aflat deasupra oceanului — cine ştie? În ziua de azi, când epoca tonului înlocuia epoca pulsului, când era analogicului adică deopotrivă a bogăţiei de limbaj, a analogiei capitula în faţa erei digitalului, pecetluind victoria finală a cifrelor asupra literelor.

Fusese întotdeauna îndrăgostit de vocea ei. Cu cincisprezece ani în urmă, la Londra, îi telefonase lui Morgen Franz, un prieten editor, care din întâmplare nu era în birou. Eleanor Masters, aflându-se prin preajmă, ridicase receptorul gălăgiosului aparat şi, deşi nu se văzuseră niciodată, au stat de vorbă o oră încheiată.

non-action - Dan Mirahorian

După o săptămână, cinau la ea acasă, fără ca vreunul din ei să facă vreo aluzie cum că locul ar fi nepotrivit pentru o primă întâlnire. Au urmat cincisprezece ani de declin și pierdeți în greutate pals walsh petrecuţi împreună.

Aşa se face că s-a îndrăgostit de vocea ei înainte de a îndrăgi restul. A fost din totdeauna povestea lor favorită despre propriul cuplu; ea devenise acum, fireşte, o dată cu sfârşitul brutal al dragostei, când amintirea se preschimbase în durere şi tot ce le mai rămăsese erau doar propriile voci la telefon, o poveste dintre cele mai triste. Profesorul Solanka ascultă sunetul vocii lui Eleanor, închipuindu-şi cu un uşor dezgust cum este spartă în mici pachete de informaţie digitalizată, vocea ei gravă şi încântătoare înghiţită întâi şi apoi regurgitată de un calculator central localizat undeva prin Hyderabad-Decean.

Care este echivalentul digital al lui încântător? Care sunt numerele ce codifică frumuseţea, degetele-unităţi care-i captează sufletul, transformându-l, transmiţându-l şi decodându-l, fără să reuşească totuşi să-l captureze sau să-l înăbuşe, în acest proces? Nu, nu datorită tehnologiei, ci în ciuda ei trece nealterată prin noile aparate frumuseţea, această umbră, acest lucru de preţ. Tu nu m-asculţi. Te-ai retras în tine, cu gândul la cine ştie ce fixaţie de-a ta, şi nici măcar n-ai înregistrat simplul fapt că fiul tău e bolnav.

Nici faptul simplu că trebuie să mă scol în fiecare dimineaţă şi să-l aud cum mă întreabă — mi-a devenit insuportabilă întrebarea asta! Ce să mai vorbim de faptul cel mai simplu dintre toate: că fără nici cel mai mic motiv şi cea mai palidă explicaţie plauzibilă ne-ai lăsat baltă, ai traversat oceanul şi iai trădat pe toţi cei care au atâta nevoie de tine şi care te iubesc atât de mult, care te iubesc în continuare, fir-ai tu să fii, indiferent de ce-ai făcut.

Era vorba doar de o tuse, nimic nu punea în pericol viaţa băiatului.

HBO – iulie 2012

Dar Eleanor avea dreptate: profesorul Solanka se retrăsese în sine. În privinţa acestei neînsemnate convorbiri telefonice, ca şi în privinţa chestiunilor mai importante ale vieţii pe care o duseseră cândva împreună şi o petreceau acum departe unul de celălalt, în privinţa căsniciei lor, socotită cândva indisolubilă, cea mai grozavă pereche cunoscută vreodată de prietenii lor; sau în privinţa fructului acestei căsnicii: Asmaan, care împlinise trei ani şi era nespus de frumos şi blând din fire, cu părul lui miraculos de blond pentru nişte părinţi cu părul atât de negru, căruia îi dăduseră acest nume celest Asmaan, s.

Profesorul Solanka îşi ceru iertare pentru zăpăceală, la care declin și pierdeți în greutate pals walsh lui se aşternu pe un plâns cu sughiţuri care îi frânse inima, căci nu era deloc un om lipsit de suflet. Aşteptă în tăcere ca ea să pună capăt plânsului. Când încetă, îi vorbi pe tonul cel mai arogant de care era în stare, interzicându-şi — şi refuzându-i şi ei — orice urmă de emoţie.

Intre timp a facut multe alte piese, a montat in strainatate, a mai cistigat premii, a avut expozitii de fotografie si se pregateste sa faca film de lung metraj. Dar, cumva, esenta caracterului lui e aici, printre rinduri, pe care recintindu-le la 7 ani distanta am inteles de ce m-am regasit atit de mult in piesele lui.

Dar îmi aduc aminte că mi-ai vorbit chiar tu despre importanţa inexplicabilului la Acesta fusese sfârşitul indecent, deşi rapid şi agreabil, al primei lor cine în doi. Adusese trei sticle scumpe de Tignanello Antmori trei! Purta o rochie scurtă, neagră şi păşea uşor, desculţă, prin apartamentul decorat în maniera grupului de la Bloomsbury şi cu obiecte meşteşugite în acelaşi stil, lăudându-se cu papagalul închis în colivie care-i imita râsul: un râs puternic pentru o femeie atât de plăpândă.

La prima şi ultima lui întâlnire cu o necunoscută, Eleanor se dovedi pe măsura glasului său: nu doar frumoasă ci şi inteligentă, încrezătoare în forţa ei şi totodată vulnerabilă, şi pe deasupra gătind excelent. După ce au mâncat o groază de călţunaşi şi au băut copios din vinul roşu de Toscana, ea a început să-i explice teza ei de doctorat şedeau deja pe podeaua livingului, tolăniţi pe un covor de mână ţesut de Cressida Bell ; a fost întreruptă însă de sărutări, căci profesorul Solanka picase pe nesimţite, ca un mieluşel, în mrejele iubirii.

De-a lungul atâtor ani de fericire, aveau să-şi dispute cu voioşie întâietatea acelui prim gest, ea negând cu aprindere şi ochi strălucitori c-ar fi putut să fie atât de îndrăzneaţă, el insistând — deşi ştia că nu-i adevărat — că ea ,se aruncase în braţele lui". Da, făcu el din cap, mângâind cu mâna sânul mic şi delicat.

Ea îşi aşeză mâna peste a lui şi se lansă în discuţie. Ideea ei era că în miezul fiecăreia din marile tragedii se cum pierdeți grăsimea corporală întrebări fără răspuns despre dragoste şi că, pentru a găsi un sens pieselor, trebuie să încercăm, fiecare, să explicăm aceste inexplicabile în felul nostru propriu. De ce-şi amână Hamlet răzbunarea la nesfârşit, deşi îl iubeşte pe tatăl său mort, în vreme ce, iubit de Ofelia, se întoarce împotriva ei, distrugând-o?

De ce nu reuşeşte Lear, care, dintre surori, o iubeşte pe Cordelia cel mai mult, să audă iubirea în declaraţia ei sinceră din scena iniţială, căzând astfel pradă surorilor ei neiubitoare?

Jimmy parcurge aceleaşi experienţe ca mai toţi copiii care cresc… doar că trăieşte într-un balon de plastic! Jimmy e mulţumit să-şi petreacă viaţa în această lume contrafăcută, creată de bine intenţionata lui mamă, până când o întâlneşte pe Chloe… Bubble Boy este o comedie despre maturizare care urmãreste viaţa lui Jimmy Livingston Jake Gyllenhaalun tânãr care a trãit de când s-a nãscut într-un balon de plastic — o lume artificialã creatã cu cele mai bune intentii, dar complet exagerat de mama lui Swoosie Kurtz. Jimmy e destul de fericit si are aceleasi experiente de viatã ca ceilalti tineri de vârsta lui. Dar când îsi dã seama cã e îndrãgostit de Chloe Marley Sheltono vecinã de-a lui, nu are altceva de fãcut decât sã-si construiascã un apartament mobil tot într-un balon, cu care sã poatã strãbate tot statul pânã la cascada Niagara, ca sã ajungã la timp pentru a opri nunta lui Chloe si pentru a-i mãrturisi cã o iubeste, ispravã pentru care are la dispozitie doar câteva zile.

Şi de ce se lasă atât de uşor Macbeth, bărbat adevărat care-şi iubeşte ţara şi pe rege, împins de către erotica dar neiubitoarea Lady M. Soluţia lui Eleanor era următoarea: — Othello n-o iubeşte pe Desdemona. Ideea mi-a venit aşa, dintr-o dată, într-o bună zi. De parcă mi s-ar fi aprins un bec.

El spune c-o iubeşte, dar nu poate fi adevărat. Fiindcă dac-o iubeşte, crima n-are sens. După mine, Desdemona este un trofeu pentru Othello, bunul lui cel mai de preţ, care-i acordă cea mai înaltă poziţie, dovada palpabilă sfaturi simple pentru arderea grăsimilor statutului său ridicat în lumea omului alb. Iubeşte acest lucru legat cum să pierzi ultimele kilograme de grăsime ea, n-o iubeşte pe ea.

El nu face parte, aşadar, din universul creştin al păcatului şi mântuirii, ci mai degrabă din universul moral islamic, ai cărui poli sunt onoarea şi ruşinea. Nu era deci obligatoriu să fie vinovată. Acuzaţia era de ajuns. Atacul asupra virtuţii ei era incompatibil cu onoarea lui Othello. De asta n-o ascultă el, de asta nu-i acordă beneficiul îndoielii sau iertarea, de asta nu face nimic din ceea ce ar fi făcut un om care iubeşte o femeie.

Othello se iubeşte doar pe sine, pe sine în calitate de amant şi de conducător; Racine, cu genul său declamator, ar fi spus că e îndrăgostit de propria sa glorie. Ea nici măcar nu reprezintă pentru el o persoană.

E zeificată de el.