Tinitus pulsatil și pierderea în greutate, Țiuit sau pocnituri în urechi - de ce apar zgomote în urechi?
Prevenția tinitusului Tinitus sau acufene reprezintă o percepție auditivă nedorită, de origine internă, frecvent localizată și care se poate rareori obiectiva. În general, individul care suferă de tinitus percepe sunetul în absența percepției altor sunete exterioare, percepția acestui sunet nefiind legată de nicio sursă externă.
Acufenele nu reprezintă în majoritatea cazurilor o problemă serioasă, ci mai degrabă un fapt deranjant pentru pacient, care se remite spontan în timp.
Tinitus & Acufene
Rareori tinitusul reprezintă o problemă medicală importantă. De asemenea, tinitusul nu este o boală de sine stătătoare ci este un simptom al unei condiții patologice subiacente. Majoritatea populației suferă de tinitus ca urmare a expunerii la zgomote foarte puternice foc de armă, participarea la un concert cu amplificare foarte mare a sunetuluisimptomul fiind extrem de supărător în primele ore după expunerea la zgomot dar se remite în câteva ore sau zile.
Boala care asociază cel mai frecvent acufenele este hipoacuzia neurosenzorială de percepție. Alte tipuri de tinitus care trebuie investigate medical sunt: tinitusul asociat cu vertijtinitusul pulsatil, tinitusul fluctuant și tinitusul unilateral.
Clasificarea tinitusului Există două mari categorii de tinitus, obiectiv și subiectiv. Chiar dacă această clasificare este folosită la scară largă de către practicieni, nu este foarte folositoare în determinarea conduitei terapeutice ulterioare, este mult mai important să determinăm cauza tinitusului afecțiunea subiacentă care determină acest simptom.
Ce este de știut despre tinitus pulsatil? - Audierea / surditatea - 2020
Tinitus obiectiv Tinitusul obiectiv este rar. Reprezintă percepția de către bolnav a unui sunet care are sursa în interiorul organismului în general intracranian, intraauricular sau la nivelul gâtului, având o etiologie vasculară, fiind datorat în general unei malformații a vaselor din regiunea capului și gâtului. Tinitus muscular este cauzat de afecțiunile degenerative ale capului și gâtului, cel mai frecvent fiind întâlnit în scleroza laterală amiotrofică.
Tinitusul apare în această boală datorită deteriorării controlului sistemului nervos central asupra mușchilor capului și gâtului, incluzând și mușchii auriculari, la un individ fără probleme de auz. Pierderea controlului neuromuscular determină fasciculații și mioclonii la nivelul mușchilor scăriței și tensor al timpanului ceea ce duce la apariția unor fasciculații auditive cu sursa la nivel auricular. Tratamentul este reprezentat în acest caz de o timpanotomie urmată de liza sau tensionarea mușchiului scăriței.
Însă, cel mai frecvent simptomatologia este bilaterală, caz în care procedura terapeutică paleativă se va aplica la urechea unde tinitusul are intensitate mai mare. Mioclonusul palatin este o altă cauză de inducere a tinitusului muscular obiectiv. În acest caz, nucleul olivar bulbar descarcă ritmic impulsuri nervoase datorită existenței unei leziuni în triunghiul Guillain- Mollaret din trunchiul cerebral. Leziunea apare datorită accidentelor vasculare cerebrale, traumatismelor cranio-cerebrale, encefalitei, sclerozei multiple sau bolilor degenerative.
Semne și simptome clinice
S-au raportat succese în ameliorarea simptomatologiei prin terapia cu toxină botulinică. Tinitus obiectiv de cauză vasculară este cel mai frecvent datorat anomaliilor și malformațiilor arterei carotide interne. La persoanele vârstnice sau cu multiple operații la acest nivel, artera carotidă poate căpăta un caracter anevrismal devenind tortuoasă traseu cu numeroase bucle ceea ce determină apariția de turbulențe, tinitusul perceput de către pacient fiind în acest caz pulsatil, în ritm sincron cu bătăile inimii, putând fi perceput de către examinator prin auscultarea arterei carotide implicate.
Un alt tip de tinitus vascular sub formă de suflu venos este produs de către vena jugulară, fiind descris de către pacient ca o vibrație sau ca un sunet de frecvență joasă, acest tip de tinitus fiind mult mai frecvent decât tinitusul muscular și cel vascular datorat arterei carotide, descrise mai sus. Atât tinitusul vascular de cauză arterială cât și cel de cauză venoasă pot fi tratate chirurgical cu succes.
Clasificarea tinitusului
Hipertensiunea arterială este o cauză importantă de tinitus foarte frecventă la pacienții care nu respectă schema de tratament prescrisă de către medicul curant. Tratarea hipertensiunii arteriale duce la dispariția tinitusului în cazul acestor pacienți.
Alte cauze foarte rare de tinitus obiectiv sunt: - tumora de glomus carotic, care este un pierdere în greutate câștig vascular cu originea la nivelul bifurcației carotidiene, bulbului jugular sau arterei timpatice.
Determină tinitus pulsatil. Apare după o scădere semnificativă în greutate. Poate apărea și autofonia percepția anormală a propriei voci. Simptomele dispar prin manevra Valsalva expir cu glota închisă sau prin menținerea capului într-o anumită poziție. Tinitus subiectiv Este mult mai frecvent decât cel obiectiv, cele mai frecvente cauze de tinitus subiectiv fiind bolile otologice, cel mai des întâlnit fiind tinitusul asociat pierderii de auz.
Există două tipuri de surditate: de transmisie conducere și neurosenzorială de percepție.
Surditatea de transmisie este cauzată de incapacitatea transmiterii sunetelor de la urechea externă către urechea internă datorată unor factori care blochează canalul auditiv prezența tinitus pulsatil și pierderea în greutate în exces, edem al canalului auditiv, otită externă, perforatea timpanului, acummulare de fluid la nivelul urechii mijlocii sau anomalii ale lanțului osos al urechii medii precum otoscleroza.
Surditatea neurosenzorială de percepție este cauzată de o anomalie a urechii interne, a zonei cohleare sau a nervului auditiv nervul cranian VIII.
- Slăbește făcând zumba
- Cum să-și piardă femela cu grăsime mai mică
Cea mai frecventă cauză de tinitus subiectiv este inducerea pierderii auzului de către zgomot sau așa numita Noise Induced Hearing- Loss, tradusă prin pierderea progresivă a acuității auditive care are loc odată cu înaintarea în vârstă. Termenul românesc este presbiacuzie. Presbiacuzia este cea mai comună cauză de pierdere cu caracter ireversibil a auzului, dar poate fi prevenită.
Cei cu expunere excesivă la zgomote înalte trebuie supuși unui proces de screening și consulturilor ORL periodice, precum și consilierii despre riscul de pierdere a auzului, în cazul în care pacientul nu renunță la expunerea la zgomote dăunătoare.
Ce este tinitusul pulsatil?
Protecția auditivă este obligatorie, iar părinții trebuie să protejeze urechile copiilor utilizând dopuri de silicon pentru urechi în cazul în care aceștia vor fi expuși la zgomote puternice.
Boala Meniere reprezentată de acumularea excesivă de endolimfă la nivelul membranie labirintice este o altă cauză de tinitus subiectiv.
Simptomele includ: episoade recurente de vertij, senzație de prea-plin la nivelul urechii, tinitus și pierderea acuității auditive. Tinitus pulsatil și pierderea în greutate obligatoriu diagnosticul diferențial între presbiacuzie și boala Meniere. Cu timpul, pierderea auzului și tinitusul pot fi permanente sau se reduc în cazul presbiacuziei, dacă pacientul evită expunerea la zgomote puternice sau folosește protecție auditivă adecvată căști antifonate sau dopuri pentru urechi.
Neurinomul de nerv acustic este o tumoră benignă care are originea în celulele tecii neuronale Schwann care acoperă ramura vestibulară a nervului cranian VIII acesta are două ramuri, auditivă și vestibulară.
Distrugerea nervului vestibular de către neurinom are un caracter progresiv, pe o perioadă lungă de timp, prin urmare simptomele vestibulare precum amețeala sau vertijul pot fi minime sau tranzitorii și nu alertează pacientul. Primul simptom este în general tinitusul pe lângă ramura vestibulară, neurinomul are caracter compresiv și asupra ramurii auditive a nervului VIIIcare poate apărea cu luni sau ani înainte de pierderea auzului și a apariției vertijului și amețelii cu caracter deranjant.
O cauză frecventă de tinitus bilateral este administrarea de medicamente sau substanțe ototoxice. Acestea sunt în număr mare și frecvent folosite în practica medicală fiind indispensabile în tratamentul multor afecțiuni precum infecțiile și insuficiența cardiacă, de aceea pacientul trebuie avertizat cu privire la apariția simptomelor otologice atunci când se află sub tratament cu următoarele preparate: analgezice aspirină, antiinflamatoare nesteroidieneantibiotice aminoglicozide- gentamicină, streptomicină; cloramfenicol, eritromicină, tetraciclină, vancomicinăcitostatice bleomicină, cisplatin, mechlorethamine, metotrexat, vincristinădiuretice de ansă bumetanid, acid etacrinic, furosemid.
Alte substanțe ototoxice: cloroquină, metale grele mercur, plumbantidepresive heterociclice, chinină. Prin urmare daunele produse se exteriorizează prin pierderea auzului afectarea ramurii auditive a nervului VIIIvertij afectarea ramurii vestibulare a nervului VIII și tinitus afectarea ramurii auditive a nervului VIII.
Apariția tinitusului la un pacient aflat sub tratament cu medicamente ototoxice anunță în general începerea pierderii acuității auditive care poate duce în timp la pierderea auzului. Aceste medicamente trebuie folosite cu prudență iar pacientul trebuie supus periodic băutură de seară arzătoare de grăsimi controale ORL amănunțite mai ales dacă prezintă și alți factori predispozanți pentru ototoxicitate: vârsta înaintată sau tânără, afectare hepatică sau renală, sarcină, istoric de pierdere a auzului sau expunere recentă la zgomote puternice.
Trebuie evitată pe cât posibil administrarea simultană de agenți ototoxici sau tratamentul prelungit cu doze crescute de astfel de medicamente. Detectarea precoce a otototxicității și administrarea discontinuă a agenților ototoxici pot determina reversibilitatea completă tinitus pulsatil și pierderea în greutate parțială a daunelor asupra sistemului auditiv al pacientului.
Bolile articulației temporo-mandibulare au fost și ele asociate cu tinitus și vertij însă mecanismul acestor simptome nu a fost încă elucidat.
Epidemiologie
Asociate cu tinitus au fost și diverse boli metabolice precum: hipotiroidismulhipertiroidismul, dislipidemiaanemiadeficitul de vitamina B12 și deficitul de zinc.
Tinitusul poate fi de asemenea un semn de boală psihică însă entitatea psihiatrică trebuie luată în calcul numai după ce s-au exclus prezența tinitusului obiectiv sau tinitusul subiectiv de alte cauze.
Asocierea tinitus depresie este foarte frecventă la pacienții cu tulburări de somn. Fiziopatologia tinitusului asociat cu deficiențe de auz Din punct de vedere clinic, acufenele reprezintă percepția unui sunet în absența stimulării auditive externe. Din punct de vedere neurofiziologic, acufenele sunt consecința răspunsului sistemului nervos central la un deficit de percepție la nivel auditiv hipoacuzie.
- Un sunet caracteristic este un "sunet în urechi", care poate descrie bâzâitul, bâzâitul, șlefuirea, șuieratul sau fluierul.
- Tinitus (acufene, tiuit in urechi)
- Comentariile sunt închise pentru Sindromul vertiginos Sindromul vertiginos Posted by Liliana Constantinescu Ce este verijul și amețeala?
- Sindromul vertiginos | Cabinet ORL Dr. Constantinescu Liliana
Într-un sistem auditiv sănătos, la nivelul cohleei există un mapping al frecvenței sunetelor care vin din exterior care determină modul în care acestea se transmit prin trunchiul cerebral către cortexul auditiv.
