Providență de pierdere în greutate miriam

Scipione, Ileana trad. La întoarcerea în Spania, mi-au propus să le dez­ volt ideea într-un scenariu de film. Invitaţia mi s-a părut nespus de atrăgătoare, am început să lucrEz şi încă de la în­ ceput m-am simţit ca peştele în apă. Grupului nostru i s-a alăturat şi Rafael Azcona, cel mai mare autor hispanic de scenarii cinematografice, după părerea mea. Eu le povesteam ce scrisesem, ei comentau şi ne distram pe cinste. Am tot ţinut-o aşa, până am terminat scenariul, fără să renunţ, însă, la temă.

M-am gândit că ar fi fost trăsnet să scriu un roman inspirat liber din acel scenariu.

Din diferite motive, filmul nu s-a putut încă face. Dar acesta e romanul şi îl dedic, în ordinea apa­ riţiei, lui: Jose Luis Garcia Sânchez Fernando Trueba şi Rafael Azcona, care m-au însoţit în călătorie. Ce mai? Emoţionat, emoţionat. VALLEJO Miercuri 22 Martmez admira profilul estompat al zgârie-norilor care se zăreau dincolo de stâlpii balustradei şi-şi mângâia barba, întrebându-se dacă era treaz ori acel oraş straniu era un vis.

A înţeles brusc că se deşteptase în zori la Miami şi a izbuc­ nit într-un râs nervos, conştient că delirul abia începuse şi naiba ştia cum mama dracului se va sfârşi totul.

Mult mai mult decât documente.

Atunci de ce râdea în hohote? S-a oprit, întrebându-se dacă nu cum­ va înnebunea, şi şi-a prelins privirile pe balustrada ţarcului pe care fratele lui îl construise cu atâta râvnă într-un capăt al terasei de pe acoperiş. Dar l-a înţepat vezica, s-a ridicat din patul de campanie pe care dormise şi s-a dus în capă­ tul ţarcului, acolo unde curgea în grădină ţeava în Care n-a- vea voie să urineze.

Şi-a descheiat prohabul cu stânga, căci avea dreapta în ghips, şi a început să se uşureze, amintin- du-şi ce se mai şucărise frate-său cu o zi în urmă, când îl vă­ zuse apărând ca o fantomă în uşa casei, ce săpuneală îi trăsese şi cum îl bombănise când îi venise ideea năstruşnică şi, după el, salvatoare de a construi ţarcul, a-i rupe hainele şi a-1 în­ chide acolo, ca pe un prizonier cu aer de cerşetor.

Să nu uite, îi spusese frate-său, că intrase ilegal în Statele Unite, venind dintr-o terţă ţară, nu din Cuba. Dacă dădeau de el, pentru obţinerea permiselor de rezidenţă şi de mun­ că avea nevoie, în cel mai bun caz, de un an şi o lună, trei­ sprezece luni în care trebuia să fie întreţinut de familie sau să depindă de mila anglicanilor ori baptiştilor, dârdâind de frig într-un lagăr din nord ori din mid west, unde nici salata nu vorbea spanioleşte.

Frate-său îi spusese că prima soluţie nu 9 era acceptabilă şi că la a doua nici nu trebuia să se gândească. Ca atare, ca să iasă din încurcătură, făcuse un plan în ve­ derea căruia şederea lui pe terasă trebuia să fie absolut clan­ destină. Nu putea să iasă din ţarc şi cu atât mai puţin să coboare în casă pe timpul zilei.

Jaroslav Pelikan - Fecioara Maria de-a lungul secolelor

Nici un membru al fami­ liei, prieten, musafir, încasator ori vânzător nu trebuia să-l vadă ori să ştie de existenţa lui, nici chiar Jeff, nepotul său, care avea vreo cinci ani, se născuse la Miami şi, drept ur­ mare, nu-şi cunoştea unchiul cubanez.

Ii părea rău că lu­ crurile stăteau astfel, căci familia era nespus de importantă, dar nu putea să rişte ca Jeff să-i povestească vreunui prie­ ten că un unchi de-al lui, recent sosit din Cuba prin Mexic, se ascundea pe terasa de pe acoperiş. La Miami, lumea era foarte bârfitoare; toţi, anglos1, evrei, bispanos2 şi negri, îi urau pe cubanezi, fiindcă le invidiau succesele, şi, odată dusă vestea, nimic n-o mai putea opri, iar el ajungea drept la po­ liţie.

Drept care, n-avea voie să coboare în casă decât în zori, la toaletă, şi chiar atunci, de cum ieşea din ţarc, trebuia să meargă în patru labe, sub nivelul parapetului terasei, până la scara în spirală, pe unde se ajungea în curtea din spate, providență de pierdere în greutate miriam să nu poată fi văzut în nici un caz de pe clădirile din jur.

Jos, dădea de un grilaj de fier prins în perete, a cărui cheie stătea sub covoraşul pe care scria Welcome, amănunt pe care nu trebuia să-l afle nimeni, fiindcă Miami era plin de hoţi.

Cu ajutorul cheii intra în bucătărie, unde lumina avea să fie tot timpul aprinsă; de acolo, printr-un hol în formă de L, care trecea chiar prin faţa camerei lui Jeff, ajungea la baia copilului, fapt pentru care trebuia, unu, să umble desculţ şi pe vârfuri, şi doi, să nu tragă apa cu uşa deschisă, ca să nu-1 trezească pe Jeff, care avea somnul uşor şi se scăpa în pat din pricina unor coşmaruri pe care le avusese în ultima vre­ me; trebuise să-l consulte un specialist în tulburări psihice 1 In spanglish spgl.

De aceea, trebuia să revină pe terasă tot în tăcere şi, odată ajuns sus, să meargă iar în patru labe, până în paradis. Pentru că aco­ lo, în ţarc, n-avea alte obligaţii decât să facă plajă, să se ude de trei ori pe zi cu apa de mare din rezervorul de tablă aşe­ zat la un capăt al terasei, să strângă cureaua, ca să nu sim­ tă prea tare foamea şi setea, şi să aştepte liniştit.

S-a încheiat la prohab, a făcut doi paşi la întâmplare şi s-a oprit brusc, fără să ştie nici el de ce. Se sim­ ţea la fel de neajutorat ca în copilărie, când frate-său o şter­ gea să joace baseball cu prietenii mai mari, iar el o gonea pe sora lor mai mică, preferând să stea ascuns pe balconaş, în apartamentul părinţilor, şi să-şi închipuie amănunţit cum avea să-i moară fratele.

Acum însă, sentimentele îi erau mai degrabă amestecate. Oricum ar fi fost, aia era cea mai bună soluţie; fiindcă n-ar fi su­ portat să trăiască treisprezece luni pe socoteala fratelui său. A scuipat, cu meschina satisfacţie de a-şi trimite saliva drept în ţeava unde urinase mai înainte.

Dintre toate culturile muzicale ale antichității, cea gr. Urmărind aspectele legate de g. În câmpia dintre Tigru și Eufrat se crede că se află leagănul celei mai vechi civilizații omenești.

I se făcuse gura pungă şi ar fi dat oricât numai să şi-o poată curăţa, să ia un mic de­ jun ca la carte şi apoi să se spele pe dinţi, deoarece, fiind stomatolog de profesie, îl obseda igiena bucală. A simţit un cuţit în stomac şi a început să dea ocol ba­ lustradei improvizate care îi delimita lumea, ca şi cum cu 11 asemenea joc îşi putea înşela foamea. La răsărit, a vă­ zut una dintre arterele lungi, drepte şi fără nici un haz din Miami, mărginită de clădiri prea scunde pentru lăţimea stră­ zii, care, privite de unde stătea, dădeau oraşului aerul nău­ citor al unei sume de suburbii fără centru.

S-a sucit spre apus şi s-a lovit de imaginea ameţitoare a unui expressway, străbătut de sute de automobile, aidoma unor şiruri de fur­ nici metalice multicolore. Atunci a hotărât să reconstruiască până la ultimul deta­ liu suma încâlcită a întâmplărilor care îl duseseră acolo, poa­ te izbutea astfel să priceapă soarta şi mai ales să se înţeleagă pe sine, şi pe nepusă masă i-a venit în minte chipul lui Pepe, bătrânul ventilator Westinghouse.

Se purtase într-adevăr urât cu Pepe, atât de urât, că insolaţia care începea să-i iri­ te pielea i se părea o pedeapsă binemeritată. Pepe fusese un soi de prieten metalic, care îi alinase vipia de nestins din Havana timp de o mie şi una de nopţi, fix până când stă­ tuse, deşteptându-1 şi lăsându-1 să vadă prima verigă din lan­ ţul întâmplărilor care duceau în ţarcul unde acum depăna amintiri, ca un puşcăriaş în celulă. Şi-a amintit de W-ul de­ senat pe plăcuţa frontală a lui Pepe, care i se păruse întot­ deauna simbolul unui hohot de râs.

Ah, de l-ar fi avut aici, 12 pe terasă, bunul de Pepe l-ar fi ajutat să înfrunte şi arşiţa din Miami! S-a înduioşat cu gândul la bătrânul ventilator pierdut şi a bănuit că, dacă izbutea să emită un soi de bâ- zâit răguşit, aidoma celui pe care îl scotea Pepe noaptea, avea să mai ostoiască arşiţa umedă ca ochii de sobol.

A înce­ put să zumzăie şi a imitat pe rând providență de pierdere în greutate miriam albină, un ţânţar, un bâzoi şi un bărzăun, până când miracolul i-a reuşit.

Comentează

Da, Pepe bâzâia ca un bărzăun bătrân care, deşi avea accese bruşte de tuse, putea să pună în mişcare chiar şi aerul de plumb din sudul Floridei.

S-a sucit în pat, a închis ochii, imitând zumzetul ventilatorului, şi l-a invadat iluzia răcorii. Dar l-a asaltat şi amintirea clipei fatale când aripile şi zumzetul lui Pepe stătuseră în loc, iluzia s-a destrămat dintr-odată, iar subita sufocare l-a trimis iar în Cuba, în zorii zilei când în­ cepuse delirul care avea să culmineze cu catastrofa. In acea zi, se trezise între cearşafuriude, întrebându-se dacă iar făcuse în pat, ca în copilărie. Din fericire, lichidul nu era urină, ci sudoare; din nefericire, Pepe se oprise.

O clipă, spe­ rase că ventilatorul nu era stricat şi-şi zisese că nu funcţiona pur şi simplu fiindcă opriseră iar lumina în oraş, dip lipsă de petrol.

1. Viaţă Viața timpurie, familia și vârsta adultă Seneca s-a născut la Corduba în provincia romană Baetica din Hispania.
2. Simona este motivul, nu Providenţa!
3. Lecție de peste ocean Interviu realizat de Monica Râpeanu C u toții avem nevoie să ne reîncărcăm bateriile și de obicei asta se întâmplă mai ales vara, când ne bucurăm de soare și vacanță și când avem mai mult timp liber pentru a ne deconecta, dar și pentru a reflecta.
4. (PDF) Originea Bibliei volumul 1 TORAH lui Israel | Corleone Mihai - autovehicule-rutiere.ro
5. Este cuvântul de bine care vine de la Cristos, dar şi calea de a fi părtaşi ai puterii primite de preot prin ungerea cu ulei sfânt.
6. Chemarea pocaintei by daniel lung - Issuu
7. Deşi este evident că, din punct de vedere cronologic, Mama îi precedă Fiului, deosebirile în ceea ce priveşte cantitatea şi mai ales importanţa teologică a operelor ce s-au scris despre cei doi în decursul istoriei au impus ca volumul de faţă să fie publicat ulterior şi să fie ceva mai scurt.

Apăsase pe comutatorul lămpiţei de pe noptieră, ca să-şi verifice ipoteza, dar flama îl obligase să închidă ochii. Dar nici nu pusese bine capul pe pernă, că Pepe iar se oprise.

Se dusese din nou la Pepe, îl plesnise delicat peste faţă, adică peste carcasa sferică din zăbrele metalice, care ascundea paletele, iar ventilatorul re­ începuse pe loc să funcţioneze. Totuşi, Martinez se întor­ sese fără grabă în pat, temându-se că gluma aceea foarte proastă avea să se repete, ca şi zăduful care îl copleşea acum, pe terasă. Se aşezase pe marginea patului şi se uitase la Pepe, 13 care continua să zumzăie arţăgos, aşa cum făcuse ani de-a rândul, abia vizibil în lumina tulbure a felinarului, care se filtra din stradă printre obloanele stricate ale singurei fe­ restre din odaie.

Era, fără îndoială, un ventilator magnific.

Ajunsese dintr-un salt lângă ventilator, îl pălmuise furios providență de pierdere în greutate miriam continuase să dea în el, deşi Pepe reîncepuse să funcţione­ ze încă de la prima lovitură. Se îndrep­ tase spre pat, copleşit de un soi de nelinişte şi, fără să-i în­ toarcă spatele lui Pepe, se aşezase, cu faţa la el, cu părul fluturând şi pleoapele tot mai grele.

Nu reuşise să stea treaz 14 şi căzuse pe spate, mort de somn, dar sărise ca ars de cum sim­ ţise că Pepe se oprise iar. Renunţase să-l sugrume pe Pepe şi se dusese la geam, întrebându-se dacă fusese cineva atât de amabil în­ cât s-o aducă acasă pe Idalys, căreia în zorii acelei zile îi ve­ nise rândul la al doilea show. Şi, în caz că da, cine şi, mai ales, de ce? Ghemuit lângă obloanele stricate, coaste de pierdere de grăsime să vadă fără să fie văzut.

Idalys vorbea însufleţit cu şoferul, iar Martinez se întrebase cine era tipul şi ce voia. Tocmai atunci îi văzuse sărutându-se, dar din pricina distanţei nu putuse distinge dacă pe obraz ori pe gură, poli­ ticos ori lasciv. Ea coborâse din automobil, iar el se băgase în pat şi făcuse pe mortu-n păpuşoi. N-avea chef de scene. Idalys nu le suporta, iar el era îndrăgostit până peste cap şi nici n-avea date suficiente ca s-o acuze.

Deşi avea, într-adevăr, mo­ tive de îndoială cu privire la intenţiile providență de pierdere în greutate miriam care tocmai apăsa pe acceleratorul bătrânului Chevrolet şi pleca, lăsându-1 pe Martfnez s-o spioneze pe Idalys cu coada ochiului. Ea intrase în odaie cu pantofii în mână. Pe el îl înduio­ şase faptul că-i respecta somnul, dar se întrebase dacă nu cumva pramatia încerca să se strecoare pe şest, ca să nu afle el că venise însoţită. Idalys îşi scosese rochia dintr-o miş­ care, cu eleganţa pisicii şi farmecul dansatoarei de la caba­ retul Tropicana, şi el nu putuse decât să o admire cu toată fiinţa lui.

Doar sângele corcit, de negru, alb şi chinez, care îi curgea prin vine mulatrei putea da naştere mişcărilor si­ nuoase cu care providență de pierdere în greutate miriam scotea sutienul, căscând.

Ca să se apere, 15 îşi zisese că Idalys nu era perfectă, că ţâţele îi erau prea mari şi picioarele o idee prea subţiri; dar nu izbutise să uite nici cei cincisprezece ani care îi despărţeau, nici pielea ei de cu­ loarea ciocolatei cu providență de pierdere în greutate miriam, pe fondul căreia clipea întunecat o patină de departe, care amintea în beznă de luciul mat al aurului vechi.

Da, era însurat cu o regină, îşi zisese, sim­ ţind un amestec complicat de orgoliu şi gelozie. Yemayâ în persoană, zeiţa yoruba1a apelor, în carne şi oase şi în di­ rect, cum o alinta el pe plajă, când ieşea din mare plină de nuri, înnebunindu-1 cu şovăiala ei creolă între fecioara ne­ vinovată şi curva înnăscută. Plin de abnegaţie, îşi plimba­ se privirile peste fesele pline şi rotunde ca portocalele şi peste talia făcută pentru dans şi bucuriile iubirii, aşa cum ea în­ săşi obişnuia să spună când în cartier se dezlănţuia vreo pe­ trecere în cinstea lui Yemayă, sfânta ei protectoare, şi în cele din urmă îi spionase ochii mari, codaţi, de culoarea alunei, strălucind în beznă ca ai unei pantere.

Încărcat de

Tocmai atunci, Idalys îşi dăduse seama că ventilatorul era oprit, îi dăduse un ghiont cu şoldul, iar Pepe începuse să funcţioneze pe loc. Ea se băgase în pat, gata să se scuze, comiţând astfel gre­ şeala de a-i accepta implicit rolul de victimă. Din cauza comerţului cu sclavi, populaţia neagră a Cubei are şi strămoşi yoruba. N-am vrut să fac zgomot. Mi-am scos chiar şi pantofii.